Dance therapy-my method

My steps in dance therapy:

1 .     Listen to all kind of music. Select the music you like.

2 .     Listen to the music you like with your eyes closed.

3 .     When it is time, when your body feels like it, get up (still keeping your eyes closed)

4 .     Allow your body to do whatever it feels like doing while listening to music.

5 .      Now, what you are doing is your dance. You do not need timing, steps, and lessons (unless you want them).  You will love the music, feel the music. Your body will express the music, the feeling. That’s all! Now ... you are dancing!

Every one of us has inside a dance, music, some clothes to fit those. And what we end up finding is...ourselves.

Maybe you find a passionate tango dancer, a rebel rocker, a seductive belly dancer, a joyful salsa dancer, a conqueror flamenco dancer, and so on.

Maybe you are all, maybe you are one, and maybe you are few.

Maybe you are in one mood today, and in another tomorrow.

Maybe you are a rocker this year, a delicate ballerina next year.

I enjoyed the process of discovering my dances.

I had a big "A-HA" finding out parts of dancing I loved.

I understood important things about myself.

Things which many times have been unclear.

Things which a whole life of experience, study, people, have not unveiled.

And it was nice to finally meet...myself!

My secrets for today

1.     Do it yourself!  

You will feel strong, you will stop needing others, acting nice because you depend on them. 

How? Some of my ideas, as point of start:

Look more for answers before asking.

Do not pay for things if they are not worth the money.

Postpone things until you have time for them.

Think for yourself all the time. 

 

2.     Do it now!

Do not wait for your friend, husband, or cousin to join together that course, to see that new movie…

Do now whatever it’s time for you to do!

Your destiny is waiting for you in the places you want to go.

You will grow old waiting for the right time.

Your next job, next boyfriend, next challenge, next YOU are waiting.

Friendly people, good things are waiting for you, you will not be ALONE anywhere!

Now, dear friend, go follow your dreams!

Written with love and passion,
by Cătălina

Follow your heart!

Follow your heart with courage!

De ce cu curaj?

Pentru  că trebuie să ai curajul să nu asculţi de alţii, ci de ea.

Pentru că trebuie să‑ţi asumi consecinţele deciziilor ei.

Inima ta, dacă te înveţi să o asculţi, poate fii cel mai bun sfetnic în viaţă.

Te va conduce spre persoana care eşti, spre lucrurile potrivite pentru tine, spre oamenii potriviţi pentru tine.

Şi chiar nu mai trebuie să cauţi multe explicaţii în viaţă, ci doar să te laşi condus de ea.

 

Şi chiar poţi scăpa de povara autocontrolului, de multe frici, de multe griji şi planuri, tactici pentru viitor.

De multe măşti, invidii şi ambiţii de a ajunge undeva, cineva.

Pentru că singurul drum pe care îl cauţi e drumul tău.

Şi nimeni nu‑l poate parcurge pentru tine, şi nimeni nu ţi‑l poate fura. Pentru că este al tău.

Şi singura persoană care trebuie să fii eşti tu însuţi.

Şi nu trebuie să‑ţi doreşti să fii altcineva.

Pentru că, oricât de neînsemnată, nerealizată ţi se pare viaţa ta...

Ea este perfectă atâta timp cât eşti unde vrei, cu cine vrei şi faci ce‑ţi doreşti.

 

Pentru că, dacă descoperi aceste idei, dacă le înglobezi în viaţa ta, deja ai tot ce‑şi poate dori cineva mai mult pe lume.

Pentru că sunt cea mai solidă fundaţie pentru viitor.

Pentru că te poţi considera cel mai norocos om.
 

Secretul unei mici dansatoare

În seara asta sunt tensionată.

Ies din duş, hotărâtă să mai citesc ceva la economie.

E ora 23.20.

Parcă sunt un pic mai relaxată după duş.

Un buton de ON mă atrage spre aparat.

Muzica intră în cameră blând şi inchid lumina.

Apoi dansez.

Şi e totul altfel după 5 minute.

Dansul este pasiunea mea.

Îmi dau seama că sunt între cele mai norocoase fiinţe în acest moment.

Şi in multe altele ca acesta.

Şi­‑mi dau seama că nu mai pot fii supărată pe nimeni.

Îmi dau seama că am atât de multă BUCURIE, PLĂCERE ŞI ÎMPĂCARE in viaţă încât nu mai am dreptul să fiu dură, neînţelegătoare.

Îmi amintesc cum este să nu ai lucrurile acestea în viaţa ta, îmi trece orice sentiment negativ, şi‑mi dau seama din nou ce norocoasă sunt.

Deci...

DESCOPERIŢI‑VĂ PE VOI ÎNŞIVĂ!

GĂSIŢI‑VĂ PASIUNI, PLĂCERI!

DEDICAŢI‑VĂ LOR!

ABANDONAŢI‑VĂ CÂT MAI DES ÎN BRAŢELE PASIUNII VOASTRE!

ŞI TOTUL SE VA ÎNTOARCE ÎNSUTIT ÎN VIAŢA VOASTRĂ ŞI A CELOR DIN JURUL VOSTRU!

DANSAŢI, CÂNTAŢI, JUCAŢI TENIS, MERGETI LA FILME, JUCAŢI FOTBAL, PICTAŢI, SCULPTAŢI, ÎNCONJURAŢI‑VĂ DE PISICI, MERGEŢI ÎN TOATE ŢĂRILE, URCAŢI TOŢI MUNŢII!

UNEORI VA FII GREU, DAR PE DRUM VEŢI DESCOPERI O FIINŢĂ MINUNATĂ, LA CARE NICI NU VISAŢI CĂ EXISTĂ...

VOI ÎNŞIVĂ FERICIŢI!

­

­

­

Un alt fel de libertate

Cred că sunt un ‘control freek’.

Uite, nu o să mă concentrez să explic simptomele acestei ‘calităţi’.

Sunt mai interesată acum să aflu reversul ei.

Este pur şi simplu un exerciţiu de imaginaţie şi joacă cu opţiunile vieţii, poate şi un rezultat al experienţei.

 

 

Cred că un prim pas l-am facut.

Am alergie la reproşuri. Nu le consider necesare. Pe măsură ce avansăm pe drumul dezvoltării personale, aflu că reproşurile dispar.

Pe măsură ce ne împăcăm cu viaţa noastră, cu trecutul nostru, reproşurile dispar.

Pe măsură ce înţelegem oamenii, cu slăbiciunile lor, reproşurile dispar. 

Cred că poţi renunţa la control când îţi dai seama că totul trebuie să vină natural, că toate lucrurile se aşează de la sine în viaţă şi în lume.

Trebuie doar să ne urmăm inima, lucrurile pe care le iubim. Să nu forţăm relaţii, oameni, lucruri.

Doar să fim atenţi, cu inima deschisă şi aproape de pulsul vieţii. 

Să avem încredere, probabil şi credinţa noastă, fiecare cum o are.

Să avem curaj să ne arătăm aşa cum suntem.

 

Să renunţăm la tactici, strategii.

Să luăm totul aşa cum vine.

Să învăţăm să ‘let go’ repede şi complet.

 

Să înţelegem cât de mici suntem cu existenţa noastră şi ce trecătoare vieţile, preocupările noastre, rănile noastre.

Cât de puţin intenţionate au fost relele care ni s-au făcut. Cât de mici oamenii care ni le-au adus.

Să fim generoşi în iertări, înţelegători cu ceilalţi. 

Să ştim că adevăratele momente frumoase sunt cele pe care le-am trăit cu inima liberă, deschisă, cu mintea în pace şi împăcare.

Să tânjim mereu după ele, mai mult decât orice altceva.