Un alt fel de libertate

Cred că sunt un ‘control freek’.

Uite, nu o să mă concentrez să explic simptomele acestei ‘calităţi’.

Sunt mai interesată acum să aflu reversul ei.

Este pur şi simplu un exerciţiu de imaginaţie şi joacă cu opţiunile vieţii, poate şi un rezultat al experienţei.

 

 

Cred că un prim pas l-am facut.

Am alergie la reproşuri. Nu le consider necesare. Pe măsură ce avansăm pe drumul dezvoltării personale, aflu că reproşurile dispar.

Pe măsură ce ne împăcăm cu viaţa noastră, cu trecutul nostru, reproşurile dispar.

Pe măsură ce înţelegem oamenii, cu slăbiciunile lor, reproşurile dispar. 

Cred că poţi renunţa la control când îţi dai seama că totul trebuie să vină natural, că toate lucrurile se aşează de la sine în viaţă şi în lume.

Trebuie doar să ne urmăm inima, lucrurile pe care le iubim. Să nu forţăm relaţii, oameni, lucruri.

Doar să fim atenţi, cu inima deschisă şi aproape de pulsul vieţii. 

Să avem încredere, probabil şi credinţa noastă, fiecare cum o are.

Să avem curaj să ne arătăm aşa cum suntem.

 

Să renunţăm la tactici, strategii.

Să luăm totul aşa cum vine.

Să învăţăm să ‘let go’ repede şi complet.

 

Să înţelegem cât de mici suntem cu existenţa noastră şi ce trecătoare vieţile, preocupările noastre, rănile noastre.

Cât de puţin intenţionate au fost relele care ni s-au făcut. Cât de mici oamenii care ni le-au adus.

Să fim generoşi în iertări, înţelegători cu ceilalţi. 

Să ştim că adevăratele momente frumoase sunt cele pe care le-am trăit cu inima liberă, deschisă, cu mintea în pace şi împăcare.

Să tânjim mereu după ele, mai mult decât orice altceva.