Pierdut controlul-ofer recompensă generoasă oricui îl păstrează

Poate ştiţi cum este să iubeşti ceva foarte mult.

Nu eşti prea coerent şi organizat în discursul legat de acel subiect.

Dar trebuie să iau odată taurul de coarne şi să vorbesc despre dans.

O să spun repede şi fără să mă gândesc ce simt acum, după aproximativ 7 ani de "social dancing".

Simt ce alţii cred că simt din prima.

Simt că am pierdut echilibrul pe care încercam să-l păstrez în viaţă.

Nu ştiu pentru cât timp, nu ştiu dacă e un lucru perceput ca fiind bun.

Nu ştiu de ce acum se întâmplă să simt asta.

Simt că nu mai contează banii, greutăţile, visul meu  profesional pentru care luptam aşa de asiduu.

Simt că plutesc pe un nor alb şi tot ce a fost vreodată greu în corpul meu a dispărut.

Simt că e un viciu, ştiu că e o obsesie, dar... e ok.

Simt că nu sunt singura.

Că voi dansa, frumoasă, veselă, fericită şi mai mult de acum incolo.

Simt că voi avea mulţi prieteni pe ringul de dans şi cândva dragoste.

Simt că s-au terminat cuvintele şi a început viaţa.

Şi ce-i mai important, simt că nimic nu mă va putea vreodată răni cu adevărat sau pentru mult timp.

Simt că dansez mereu, că ascult muzică mereu, nu-mi mai e teamă că pierd viaţa din jurul meu.

Căci, poate... asta e viaţa mea.

Promit o continuare cu amintiri, lecţii şi prezent pentru acest subiect.

Tot bruşte, nu prea coerente sau cronologice...