Ce a fost dansul pentru mine?
A fost ca atunci când găseşti dragostea.
Dragostea cu năbădăi.
Şi te desparţi de multe ori, şi schimbi şcoala, pantofii, şi tot ce se mai poate.
Şi ţipi unul la altul că eşti cel mai prost, că toată lumea ne-a luat-o înainte, că nu mai poţi şi că s-a terminat.
Numai pentru a face o pauză mică şi a te întoarce, cu coada între picioare, acolo unde aparţii.
Ca dragostea aia oarbă, când toată realitatea spune NU, doar sufletul spune DA.
Şi ca un animal care ţii cu dinţii de speranţă, aşteptând CEVA.
Aşteptând TALENTUL, evoluţia, miracolul, orice.
Ştiind, cum ştii într-o dragoste mare, că nu ai altceva de făcut pe lume, decât asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu