Tu vii din stânga, eu vin din dreapta.
Și corpul meu se face moale si cuminte când te
vede,
Și știe ca și-a gasit stăpânul, și știe ca
și-a gasit liniștea.
Și sufletul meu e deodata senin, și își aruncă
armurile,
Pentru a se dărui sincer si vulnerabil.
Și trupul și sufletul meu uită de lecțiile crude
ale vieții.
Și sunt gata sa fie din nou copii, inocenți și
gata să fie loviți din nou.
Gata să încerce din nou, oricât de mari sunt
răni trecute,
Oricât de mari sunt riscuri viitoare.
Și trecutul ăsta care ne apasă și stă atârnat atâta de spatele nostru,
Și ne face încruntați, temători, precauți și
ne încetinește drumul vieții,
Trecutul ăsta devine deodată o eșarfa colorată,
Cu cele mai frumoase culori pictate in pensule
mari și relaxate,
Eșarfă făcută din cea mai fina și ușoară mătase,
Și vântul mi-o fură de la gât,
Și eu sunt un pic surprinsă inițial,
Iar apoi înțeleg, și izbucnesc într-o mare
veselie.
Și-i mulțumesc
vântului și nu mă mai uit după ea!
Și mă uit timid la tine, așa, goală de
scuturi, ușoară din nou.
Și încep să râd la tine,
Și mă aplec, iau apă in palme și o arunc în sus,
Să curețe orice trecut,
Să boteze un NOI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu