Ziua când m-am vindecat de trecut

Trecutul şi problemele pe care nu le lăsăm în urmă ne bântuie.

Azi mi-am dat seama cum să mă vindec de trecutul meu.

Azi mi-am dat seama că trecutul meu nu o să se repete.

Pentru că l-am disecat o grămadă, pentru că ştiu în fiecare secundă şi milisecundă ce am greşit.

Pentru că mi-a fost o lecţie prea greu de învăţat, ca să o uit vreodată.

Pentru că, sunt atâtea noi greşeli, care mă aşteaptă, nerăbdătoare, să mă înveţe viaţă.

Pentru că vreau să fac noi greşeli, să îngrop vechile răni, să trăiesc pentru azi şi mâine.

Pentru că nu mai sunt aceeaşi.

Pentru că sunt alta, mai bună, mai înţeleptă, mai calmă, mai experimentată, mai bătrână, mai deşteptă, mai conştientă.

Pentru că oamenii nu mai sunt aceeaşi, nu mai sunt nişte enigme.

Pentru că, am dezlegat un pic din misterul ce suntem noi, oamenii.

Doar un pic, cât sa-mi dea curaj să mă arunc fără frică înapoi, in minunatul joc al vieţii.

Pentru că nu a fost vina mea.
Şi multe lucruri se întâmplă din cauza, să spunem a sorţii, a vieţii, a unor lucruri pe care nu le putem schimba, care sunt mai puternice decât noi.
Din cauza vremii...din multe cauze care nu depind de noi.
Şi tot ce putem face este să le recunoaştem şi să ne descurcăm in ciuda lor.

Pentru că altfel viaţa ar fii 'no fun'.
Dacă am sta să analizăm, să ne temem la fiecare pas, am pierde tot farmecul vieţii.
Tot ce putem spera este că experienţa ne-a schimbat în bine şi suntem gata de noi aventuri.

Pentru că merit să fiu fericită.

Pentru că lupt pentru mine şi alţii mereu, merit o viaţă frumoasă şi am puterea s-o constuiesc.

Pentru că vreau azi, să las trecutul şi teama de el unde merită, în urmă.

Pentru că vreau să iau lecţiile lui, curajul, înţelepciunea şi  încrederea câştigate şi să păşesc triumfătoare, spre prezent şi viitor.

Ziua când am început să risc, ziua când am început să lupt

Fie că îţi place de un băiat pentru care trebuie să-ti ‘plusezi’ caliăţile, fie că lupţi pentru un vis, fie că lupţi dintr-odata pentru cele mai mari visuri ale tale…

Vine un moment in viaţă când trebuie să riscăm, să ne dezechilibrăm, să obosim, să ne cheltuim toţi banii, să ne daruim tot sufletul.

Vine ziua când tot ce am visat devine realitate.

Devine aici si acum.

Şi tot ce trebuie sa faci este să ţii pasul.

Să ţii pasul, să nu te laşi copleşit.

Să te dai un centimetru inapoi, să tragi aer in piept…

Şi să-ti dai seama că iţi trăieşti visul.

Că acum trăieşti pe ‘marginea prăpastiei’

Pentru că acum e timpul tău, pentru că acum eşti  tânar şi atotputernic.

Pentru că ştii că nu vei fii mereu asa.

Pentru că ştii că acum eşti cel mai aproape de ‘fiorii de la marginea prăpastiei’

Şi  ştii că, pe zi ce trece, te vei depărta de ea.

Şi vrei să ţii minte aerul curat si aventura de aici.

Ca să-l povesteşti nepoţilor, ca să-l miroşi in amintiri tot restul vietii.

Şi nu-mi e frică, simt doar curajul.

Şi iubesc marginea prăpastiei cu aerul ei curat,

Pentru că aici mi-e locul acum.

Pentru că e călătoria vieţii mele,

Este călătoria pentru care m-am pregatit.

Şi mă mai dau o dată-n spate, inspir adânc şi mă pregătesc,

Să mă apropii şi mai tare…

De ‘marginea prapastiei’

De locul meu acum.