Secretul unei mici dansatoare

În seara asta sunt tensionată.

Ies din duş, hotărâtă să mai citesc ceva la economie.

E ora 23.20.

Parcă sunt un pic mai relaxată după duş.

Un buton de ON mă atrage spre aparat.

Muzica intră în cameră blând şi inchid lumina.

Apoi dansez.

Şi e totul altfel după 5 minute.

Dansul este pasiunea mea.

Îmi dau seama că sunt între cele mai norocoase fiinţe în acest moment.

Şi in multe altele ca acesta.

Şi­‑mi dau seama că nu mai pot fii supărată pe nimeni.

Îmi dau seama că am atât de multă BUCURIE, PLĂCERE ŞI ÎMPĂCARE in viaţă încât nu mai am dreptul să fiu dură, neînţelegătoare.

Îmi amintesc cum este să nu ai lucrurile acestea în viaţa ta, îmi trece orice sentiment negativ, şi‑mi dau seama din nou ce norocoasă sunt.

Deci...

DESCOPERIŢI‑VĂ PE VOI ÎNŞIVĂ!

GĂSIŢI‑VĂ PASIUNI, PLĂCERI!

DEDICAŢI‑VĂ LOR!

ABANDONAŢI‑VĂ CÂT MAI DES ÎN BRAŢELE PASIUNII VOASTRE!

ŞI TOTUL SE VA ÎNTOARCE ÎNSUTIT ÎN VIAŢA VOASTRĂ ŞI A CELOR DIN JURUL VOSTRU!

DANSAŢI, CÂNTAŢI, JUCAŢI TENIS, MERGETI LA FILME, JUCAŢI FOTBAL, PICTAŢI, SCULPTAŢI, ÎNCONJURAŢI‑VĂ DE PISICI, MERGEŢI ÎN TOATE ŢĂRILE, URCAŢI TOŢI MUNŢII!

UNEORI VA FII GREU, DAR PE DRUM VEŢI DESCOPERI O FIINŢĂ MINUNATĂ, LA CARE NICI NU VISAŢI CĂ EXISTĂ...

VOI ÎNŞIVĂ FERICIŢI!

­

­

­

Un alt fel de libertate

Cred că sunt un ‘control freek’.

Uite, nu o să mă concentrez să explic simptomele acestei ‘calităţi’.

Sunt mai interesată acum să aflu reversul ei.

Este pur şi simplu un exerciţiu de imaginaţie şi joacă cu opţiunile vieţii, poate şi un rezultat al experienţei.

 

 

Cred că un prim pas l-am facut.

Am alergie la reproşuri. Nu le consider necesare. Pe măsură ce avansăm pe drumul dezvoltării personale, aflu că reproşurile dispar.

Pe măsură ce ne împăcăm cu viaţa noastră, cu trecutul nostru, reproşurile dispar.

Pe măsură ce înţelegem oamenii, cu slăbiciunile lor, reproşurile dispar. 

Cred că poţi renunţa la control când îţi dai seama că totul trebuie să vină natural, că toate lucrurile se aşează de la sine în viaţă şi în lume.

Trebuie doar să ne urmăm inima, lucrurile pe care le iubim. Să nu forţăm relaţii, oameni, lucruri.

Doar să fim atenţi, cu inima deschisă şi aproape de pulsul vieţii. 

Să avem încredere, probabil şi credinţa noastă, fiecare cum o are.

Să avem curaj să ne arătăm aşa cum suntem.

 

Să renunţăm la tactici, strategii.

Să luăm totul aşa cum vine.

Să învăţăm să ‘let go’ repede şi complet.

 

Să înţelegem cât de mici suntem cu existenţa noastră şi ce trecătoare vieţile, preocupările noastre, rănile noastre.

Cât de puţin intenţionate au fost relele care ni s-au făcut. Cât de mici oamenii care ni le-au adus.

Să fim generoşi în iertări, înţelegători cu ceilalţi. 

Să ştim că adevăratele momente frumoase sunt cele pe care le-am trăit cu inima liberă, deschisă, cu mintea în pace şi împăcare.

Să tânjim mereu după ele, mai mult decât orice altceva.